Obiceiuri

Cuprins:

Obiceiuri

În Mărgineni se practică obiceiurile specifice zonei de sud a Ţării Făgăraşului, cum ar fi cele de nuntă sau cele de Crăciun. Identitatea specifică a satului Mărgineni se regăseşte în unele detalii ale acestor obiceiuri, cum ar fi scosul mirelui la vale în cadrul obiceiurilor de nuntă sau anumite colinde specifice în cadrul obiceiurilor de Crăciun.

Ceata de feciori

Despre ceata de feciori din Margineni cel mai bine vorbeste Traian Herseni in 1932, mult mai bine dacat am putea noi spune acum. Gasiti mai jos intregul capitol al cetei din Margineni asa cum aparea ea in anii aceia si cum, in mare parte, s-a pastrat pana astazi.

CEATA DE FECIORI DIN MĂRGINENI

O singură ceată. Vătav numai la Crăciun. Se face ceată în fiecare an.

Informatori: Victor Şendruc, 29 ani, 6 cl. prim., în ceată de patru ori, de două ori vătav; Matei Ilie, 32 ani, 4 cl. prim., în ceată de două ori, amândoi cu armata făcută.

Constituirea cetei „Se strâng prin 1 decemvrie şi formează ceata, prima dată pe stradă, apoi la unul din ei. Se strâng ficiorii de la vârsta de 18-19 ani. După ce se strâng, se alege un vătav şi o seamă de jupani şi domni. Astfel se alege un aşuşor, care e primul jupan (e administratorul cetei) - un stegar mare, care e domnul întâi. Apoi se aleg jupanul al doilea şi domnul al doilea, jupanul al treilea şi domnul al treilea, etc. Jupanii sunt cu un grad mai mare şi au în frunte pe vătav, domnii sunt un grad mai mic şi au în frunte, afară de vătav, pe stegar; de partea lor e steagul. Toţi sunt însă sub comanda vătavului. Se aleg apoi, după jupani şi domni, un crâşmar şi un colcer. Crâşmarul e pentru băuturi, iar colecerul pentru colaci."

„Alegerile se fac prin înţelegere: „E bun? - e bun." Se pun pe rând vătavul, aşuşorul şi stegarul întâi, ceilalţi se dau ei, după vechime. Alegerile se fac numai de către cei care stau în ceată. Stau în ceată de la 7 la 12 inşi, câţi sunt şi câţi vor să intre."

„După alegeri, vătavul se ridică de trei ori cu scaunul în sus şi ficiorii strigă în grup: „Hop!" Ceilalţi nu se ridică."

„Se pune câte o sută de lei ca arvună, când se ridică vătavul. După ce dă arvuna, e sigur pe gradul şi locul lui, e ca o legătură."

Până ia Crăciun. „După ce se strâng în ceată, îşi caută o gazdă. întreabă întâi gazda veche, dacă mai vrea să-i primească. Gazdei nu i se dă nimic, în schimb are porţie la toate cât un ficior. Se face tovarăş cu ceata, pierde şi câştigă cu ei."

„Tomnesc lăutarii din vreme, pleacă vătavul, aşuşorul şi stegarul de obicei la Făgăraş (în oraş) şi tomnesc cam patru muzicanţi. Plătesc 1800-2400 lei. Le mai dau colaci şi lemne."

„Învaţă apoi colindele în toate serile la gazdă. Sunt obligaţi să vină, altfel li se dă amendă 1 kg de vin sau un pol parale."

„Cu o săptămână înainte de Crăciun, cam duminica, se face steagul. îl face o femeie care se pricepe, fiind ajutată de fete. Stegarul umblă după cele de lipsă şi răspunde de ele. Steagul se face din „frunze" (adică betelii din coadele fetelor), patru cârpe, iederă la vârf, sus în formă de cruce, cu clopoţei şi zurgălăi. Steagul se face la gazdă şi rămâne acolo. După ce e gata, e preţuit de ceată în bani, cam cu 2500 lei, şi stegarul e răspunzător de el."

„În joia dinspre Crăciun, strâng lemne din sat de la fiecare casă. Din ele ard'la gazdă, dau la muzicanţi, dacă s-au tomnit aşa, sau Ie licitează şi pun banii la cheltuieli."

„Aproape de Crăciun fac târguielile şi cumpără vinul. Mai iau cu împrumut până scot bani din sat şi pot plăti."

„În ajun, se adună pe la 12 ziua la gazdă, cu toţii şi vătavul îi rânduie de taie lemne pentru sărbători. Vin muzicanţii. Vătavul şi aşuşorul cheamă pe primarul satului la o masă pe care o dă gazda din puterea Iui. Iau masa, apoi ceata pleacă la colindat. Atunci ficiorii se îmbracă de sărbătoare şi îşi mai pun cingători în tricolor pe umăr, iar vătavul două cruciş. îşi pun toţi iederă la fel în căciuli, unul ca altul."

Colindatul „în ajun, după masa, cu primarul satului, ficiorii ies în uliţă şi strigă de trei ori „Hop!,,, apoi se întorc în casă şi colindă prima dată pe gazdă, după care pornesc mai departe. încep de la un anumit punct, care cum vine, căci nu se mai alege nimeni. înainte se alegeau fruntaşii, dar erau supărări şi s-a lăsat obiceiul. Pe uliţă, merg la rând, după grad, unul după altul. Lăutarii merg în urmă cântând. Ficiorii strigă şi hopăie, ca să se ştie că vin. Unii primesc în casă, alţii nu-i primesc. Cei care nu-i primesc ies la poartă cu cinstea şi pe aceştia nu-i mai colindă, numai le mulţămesc. Nu se întreabă. Omul stă în poartă, dacă nu-i lasă, altfel intră de-a dreptul."

„Unde îi lasă în casă, ceata intră în curte şi vătavul strigă: „Jupanul al doilea", etc. - până ajung la crâşmar şi colcer. Apoi vătavul deschide uşa spunând:

„Lasă-ne în casă, jupâne gazdă,

C-afară plouă de varsă,

Streşinile pică,

Bune haine strică"

şi când a ajuns Ia masă, începe „Naşterea" (tropar). La masă, se aşează vătavul cu jupanii, de o parte şi stegarul cu domnii, de cealaltă parte, stegarul aşezându-se lângă vătav. Se cântă pe două partide la colinde, jupanii şi domnii Unde-i lasă, se cântă întâi „Naşterea", după care urmează joc. Fac un joc, două.

Joacă numai o parte din ficiori, ceilalţi stau jos la masă. De obicei primii patru în grad stau la masă. După joc se spune o colindă după cum are copil, băiat sau fată, sau n-are copii. Se întreabă pe cine să colinde. Unde e mort sau e jale în casă, se cântă „O, ce veste minunată" (textul cunoscut). Când dă bani, colindă mai multe. Mai fac un joc după a doua colindă şi vătavul se scoală în picioare şi mulţumeşte:"

„Ho, ho, ho, ficiori, luaţi în nume de bine de la jupânu gazdă că ne-a cinstit foarte frumos" - rosteşte vătavul. Ceata zice în cor: „Hei, foarte frumos mulţămim de cinste şi omenie. De unde o golit, Dumnezeu să împlinească cu miile şi sutele". Dau apoi mâna cu gazda, iau darurile şi pleacă. Se mai începe colindatul şi de la portiţă, rostind „Lasă-ne, etc." sau la uşă, începând colinda fără să mai facă apelul."

„Se dă colac, carne şi 10-20 lei. în casă, darurile se aşează pe masă. Scot din sat până în 7000 lei."

Reproducem numai două colinde, celelalte fiind din cele răspândite şi de mult publicate.

Colinda pentru fată

(Fiecare partidă cântă un rând)

Ia Mărio (X) veadra-n braţe

Şi mi-o pleacă prin grădină,

Prin grădină la fântână.

Fântâna o fost docolită

Tot cu vineţi porumbei,

Dar nu-s vineţi porumbei,

Că sunt peţitorii ei.

Pe fereşti că şi-or veniră

Şi la grâu şi-or ciuguliră.

Dar tu, fiico, draga maichii,

Intră-n casă, şterne masă

Şi pe masă grâu revarsă

Şi pe grâu colac de grâu.

Iar Măria (X) cea frumoasă

Las-să-mi fie sănătoasă.

„După care se scoală cu toţii în picioare şi strigă: „Trăiască Măria la mulţi ani!" şi Măria vine de dau mâna cu ea."

Colinda de ficior

(Fiecare partidă cântă două rânduri)

De şade mi şade

Matei (x) bun băiat,

Poarta raiului.

Dinaintea lui

Pe masă de-argintu (bis)

Măr şi-o răsăritu,

Mere şi-o făcut,

Mere roşioare.

Frunza-i vinecioară.

Vântu şi-o bătutu,

Vântu raiului,

Masă-o ţintuitu

Cu ţinte de-argint (bis).

Matei cel frumos

Să-mi fie sănătos.

„Se scoală în picioare şi strigă: „Trăiască Matei la mulţi ani!" şi dau mâna cu el."

„Unde termină colinda, la omul acela îşi numără paralele şi tot acolo le fac la ajutoare o cinste. Dau un 200 lei pentru petrecerea lor (la colindat vin de le ajută şi alţi ficiori, care nu fac parte din ceată). Jupanul întâi şi domnul întâi se duc la gazdă după plosca de rachiu şi după steag şi se întorc la locul unde au terminat. Când vin aceştia, mai fac un joc şi pleacă la gazdă cu toţii cântând prin sat „Zorile". Merg în linie, vătavul la mijloc, la dreapta jupanii, iar îa stânga domnii. Plosca de rachiu o ia jupanul întâi şi cinsteşte oamenii pe uliţă, iar domnul întâi duce steagul. Când ajung la gazdă, strigă de trei ori „Hop!" şi intră în curte. Dau banii în primire gazdei, apoi ies cu toţii la vale şi se spală cu lăutarii. După aceasta le dă gazda o mâncare, apoi se împrăştie şi se culcă, căci la biserică nu mai au când să meargă. (Nu dorm la gazdă, nici nu se ştie să fi dormit vreodată). Cântă „Zorile" chiar dacă termină colindatul mai devreme. Pleacă în zori, ca să le cânte."

Zorile

(Se cântă tot pe două partide, câte un rând bisat şi refrenul)

Sculaţi, nu dormiţi

Voi zori de zori (refren)

Căci noi nu dormim,

Căci noi agerăm

Peste munţi înalţi,

Peste văi adânci.

Pentru ce se batu?

Pentru-un fulg şi-o peana.

Peană-şi cumpărară,

Fulg îşi căpatară,

Rar când le-or purtară,

Rar la zile mari,

La mai bun Crăciun,

La sf. botez,

La sfintele Paştii,

La dalbe rosale

La sfinte dumineci

Şi la toate zile.

(Muzica cântă după ei).

La Crăciun. „Ziua întâia, se odihnesc la casele lor până pe seară. Pe la avecernie, pleacă doi ficiori într-o parte, doi în altă parte şi cheamă fetele la gazdă pentru jocul de seară. Crâşmarul şi colcerul văd de mâncare şi băutură pentru ceată. Ceata cinează, apoi se strâng fetele şi fac joc până pe la 12 noaptea."

„A doua zi, se adună la ora fixată (7, 8 dimineaţa), care întârzie, mână doi inşi şi-1 pândesc. Dacă-1 prind acasă, îl ţin acolo până vin şi ceilalţi ficiori şi îl duc cu cioacla (săniuţa) la gazdă. Doi ficiori trag şi doi îl ţin. Dă apoi amendă 1 kg de vin. Dacă le scapă, la cei care îl păzesc, plătesc ei şi îi aduc pe ei în cioaclă. Dacă îl murdăresc (doi 0 ţin din părţi), nu mai plăteşte amendă, plătesc cei care l-au ţinut. De la gazdă se duc la biserică în rând, fără lăutari. Merg jumătate la o biserică, jumătate la alta şi dau câte o zi de leturghie pentru ceată, 20-40 lei. (Numeşte pe toţi din ceată în leturghie). După biserică iau masă la gazdă, pe urmă scot jocul în uliţă."

„La joc se joacă steagul. Ceata joacă steagul în rând, începând cu stegarul. Fetele se cheamă la joc după mărime, se rânduiesc ele. Fetele stau pe margini şi fata la care vine rândul să joace sub steag (adică cu cel care joacă steagul) stă în capăt. Ficiorul cu steagul dă de trei ori roată la joc şi ceilalţi care urmează după el la steag, merg după el. Ficiorul cu steagul ia la joc fata din cap, după cum se orânduiesc ele. La jocul următor, joacă steagul alt ficior şi stă în capătul fetelor la rând altă fată, care e chemată să joace sub steag. După joc, seara, se duc la gazdă. Colcerul face mâncare, iar crâşmarul dă băutură. Patru ficiori rânduiţi de vătav umblă după fete pentru joc. După cină, se strâng la gazdă fete, ficiori care nu sunt în ceată şi băbari din cei mai tineri, unii cu nevestele lor şi fac joc până târziu."

„A treia zi, ia fel ca a doua zi, dar sara se bagă în casă toţi ficiorii care nu-s în ceată şi ceata îi cinsteşte cu băutură şi colac."

„A patra zi, fac joc în uliţă, iar seara cheamă fete şi fac joc la gazdă."

Desfacerea cetei. „A cincea zi de Crăciun se adună cu toţii la gazdă, plătesc lăutarii, fac socotelile, tomnesc cărăuş pentru ducerea muzicanţilor şi petrec pe muzicanţi până ies din sat, cu steag şi ploscă, strigând „Hop!" Lăutarii cântă până ies din sat, numai atunci se urcă în căruţă. Lăutarii pleacă, iar ei se întorc la gazdă în rând şi hopăind. La gazdă, îşi trag raţiunile (socotelile), împart ce-a mai rămas; care vrea mai stă şi bea, punând parale, apoi pleacă fiecare acasă."

„Ceata mai are datoria să facă de Anul nou şi la Bobotează joc pentru fete şi ficiori. Aduc un lăutar de sat. Fac joc tot în faţa gazdei."

„Steagul îl desfac numai atunci, la Bobotează. Cu asta se gată tot."

”Colinde si Obiceiuri de Craciun ” Traian Herseni, Editura ” Grai si suflet-Cultura nationala ”, Bucuresti, 1997

Ceata băbarilor

Despre ceata babarilor nu s-au gasit referiri scrise, desi obiceiul este foarte vechi. Aceasta ceata este constituita din cei care sunt prea batrani sa mai intre in ceata feciorilor si reprezinta o ridiculizare a cetei adevarate. Flacaii din ceata babarilor se imbraca in zdrente, isi fac mustati si cingatori de paie si colinda satul in urma cetei de feciori. Ceata babarilor nu are o structura organizata, insa au vatav si chiar steag, acesta fiind facut din zdrente si clopote. Sunt insotiti de muzica sau cel putin o toba improvizata si indeamna pe oamenii din sat sa bea "moare (zeama) de varza". Exista o dualitate vizibila a celor doua cete de flacai, ceata babarilor incercand mereu sa faca totul "pe dos" fata de ceata normala. La final cele doua cete se reunesc pentru a petrece la Caminul Cultural. Cei din ceata babarilor sunt de obicei cei care fura steagul cetei feciorilor, acesta trebuind rascumparat cu bautura. In prima poza vedeti o ceata veche de babari, in a doua o ceata mai recenta, iar in a treia poza unirea cetei de babari cu ceata de feciori.

Mai jos cateva imagini cu cetele recente de babari (2009-2014) care continua traditia:

Irozii

Irozii reprezinta un teatru popular cu 8 personaje in care se dramatizeaza evenimentele din apropierea nasterii lui Iisus. In 1992 s-a reinviat acest obicei la Margineni pe baza unui text provenit din Harseni. Gasiti aici manuscrisul original cu rolurile, speram sa le fie de folos generatiilor viitoare.

Nunta

Nunta in Margineni respecta obiceiurile existente in celelalte sate de sub munti. Totul incepe la biserica si se incheie cu o petrecere la care participa de obicei tot satul.

Gasiti mai jos cateva imagini ale nuntii in Margineni.

Gasiti aici o "strigatura" de nunta traditionala din Margineni culeasa de la familia Popa.

O alta "strigatura" este cea de mai jos prezentata de Ursu Ovidiu caruia ii multumim cu aceasta ocazie:

"Hop,Hop Hopai hop….
Buna ziua si mai buna ziua
La Dumneavoastra boieri de cinste si de omenie
Dar cum mai traiti si cum mai liboviti
Caci noi am venit la dumneavoastra
Tot cantand si strigand si facand a veselie mare
Dar de unde pana unde
A auzit ca la dumneavoatra in casa
Este o floare frumos mirositoare
Care tot creste si-nfloreste
Dar de rodit nu rodeste
Si de aceea imparatul nostru
Cel tare de pe ulita cea mare
Ne-a trimis pe noi sa ne dati noua floarea dumneavoastra
Caci noi am venit
Cu tarnacoape de argint
Sa scoatem floarea din pamant
S-o scoatem din radacina
s-o sadim la-mparatul in gradina
Ca acolo sa creasca, sa-nflorerasca
Si multi prunci sa rodeaasca
Caci al nostru tanar imparat
Bun lucru o gandit
Cu mireasa s-o tocmit
Si tocmeala or facut
Precum Dumnezeu o vrut
(Feciorul se adreseaza celiu care-l intampina)
Ia asculta aici la mine
Pe tine cine te-o chemat
Bag sama ca ai venit numai de te-ai saturat
Si pe tine cine te-o poftit
Ai venit numai de ai hranit (insotitorii rad)

Dar acum cinstite crestine
Uitate-n ochi la mine
Ca sunt june intreg ca marul
Si spun tot adevarul
Noi nu ne temem de voi
Macar ca sunt cu mine numai doi
Caci in spate avem o mare gloata
Un fel de armata
Dar nu vin cu pusti si cu pistoale
Vin cu mainile goale
Caci n-am venit aici sa ne razboim
Ci am venit sa ne nuntim
Vin pe cale incet
La dumneavoastra stau drept
Dar nu vin cu gand rau
Sa fereasca Dumneaeu
Caci raspunsul nostru este
Dupa cum a-ti prins de veste
Pe mireasa sa ne-o dati
Ca de noi nu mai scapati

Dar ce stati si-n casa nu ne chemati
Ca-n casa pe masa este un colag de grau mandru si frumos
Gatit pentru-al nostru folos
Si o pece de porc grasa s-o aruncam peste casa
Si-un litru de ginas sa tragem si noi pe sub nas
Eu sunt varul Novac si as manca colac (primeste colacul pe care-l imparte cu nuntasii)
Eu sunt varul Nachita si a; manca carne fripta (primeste o frigaruie pe care o arunca peste casa)
Eu sun varul Zaheu si a-si bea rachiu (cei doi fac schimb de sticle dar atentie sa nu primesti apa cu zahar )
Dupa aceea urmeaza scosul miresei . La inceput vor fi scoase doua fetite de varste diferite
Iar feciorul care spune poezia zice
- la prima – aduceti una mai marisoara la care io dat parul subsoara
- la a doua – aduceti una mai naltuta la care io dat parul la puta
Dupa care iese mireasa cu ulciorul si stropeste cu busuiocul nuntasii dupa care invita alaiul in casa."

Ursu Ovidiu spune despre strigatura: "am invatata-o de la tatal meu Ursu Cornel care a spus-o la numeroase nunti si eu Ursu Ovidiu am spus-o la nunti si a-si mai zice-o cu drag dar nu mai sunt fecior si s-or cam demodat obiceiurile. Poezia este spusa de un fecior insotit de minim alti doi si este intampinat in pragul usii de un nuntas din partea miresei care incearca sa-i dea anumite replici ".

Scosul mirelui la vale

Scosul mirelui la vale este un obicei traditional din Margineni; mirele este pus pe o banca si purtat pe sus de catre feciorii satului. La iesirea din curte, mirele este lovit cu capul de pragul de sus al portii, iar apoi este dus spre vale. In acest timp, sotia incearca sa-si rascumpere sotul, oferind feciorilor vin si cozonac. Feciorii nu se lasa ademeniti si isi continua drumul spre vale, unde mirele va fi aruncat in apa. Scaldatul "fortat" in apa simbolizeaza un nou botez in urma caruia mirele devine barbat. Dupa scaldat se incinge jocul cu lautari pe malul apei. In acest timp, cele doua soacre tin in brate fiecare cate o perna, pe care femeile din sat incearca sa le fure, iar daca reusesc sunt cinstite cu un litru de vin si cozonac.